Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la tranzitia de la job full time la digital nomad aka freelancer sau liber independent (ori whatever) e asa un paradox.
Pe de-o parte e un sentiment de eliberare, o capatare de aripi catre un Univers, pe care mi l-am imaginat de mii de ori in ganduri.
Pe de alta parte, sentimentele de eliberare se desfasoara in paralel cu frica de supravietuire. Faptul ca nu (mai) ai un colac de salvare si zona de comfort pluteste pe undeva prin neant. Poate empatizezi, pentru ca e acel sentiment cu care te confrunti, atunci cand iei o decizie dificila si stii ca se clatina zona de confort. Apar întrebările, care-s sabotorii poveștii: “Daca raman fara bani si mor de foame?” “Daca nu am clienti si mor de foame?” “Daca viata mea e haos si nu stiu sa o gestionez?” si toot felul de intrebari care incep cu “daca” si se termina cu o solutie.
Mereu e o solutie.
A trebuit sa îmi deschid mintea pentru a-mi da seama cat de multe solutii imi poate oferi și doar atunci am putut vedea clar cat de multe scenarii am creat, doar din frica nesiguranței.
Ma înec in ganduri faine ca acum va fi altfel viata si ma simt recunoscatoare pentru puterea deciziei de a face schimbari.
Si nu sunt doar ganduri, ci e actuala realitate in care traiesc.
Am ales o cale libera profesionala, pe care pasesc nu intamplator, ci cu dorinta de echilibru si libertate.
Corporatia nu mai era pentru mine si o parte din mine stia asta demult.
Doar ca traim intr-o societate cu multe optiuni ceea ce ne face sa alegem si mai greu ce ne dorim. Vine apoi si copilaria cu amprentele ei si asa ajunge sa fie dificil sa afli cine esti si ce vrei cu adevarat sa faci. Varsta adulta, pe langa responsabilitati si alte cele, e ca un bagaj mare de sentimente, frici si credinte, pe care le tii in spate si te intrebi de ce te clatini.
Bagajul meu emotional e inca in spate, chiar si cu profesia de freelancer. Si e normal sa fie.
Tranzitia de la corporatie la freelancer e doar un pas in calatoria numita viata. Dar un pas important, de care sunt mandra pana la cer si inapoi!
Dar… Cu pasi mici s-a facut si lumea.
Cu pasi mici iti recomand sa lucrezi si tu la partea ta de fericire. Fie ca e vorba de o tranzitie, fie ca e vorba doar de o experienta pe care iti doresti sa o traiesti demult.
Life is short.
