Cred că titlul articolului te-a dus cu gândul că m-am apucat sa scriu pe teme medicale. Ei bine, nu e chiar așa, deși la un moment dat am scris si un articol pe o tema medicală. 😛 Dar acesta nu e unul dintre ele.
Ce am vrut să zic cu titlul asta pornește de la starea mea de zilele astea. Mă confrunt cu niște migrene urate, care au apărut “când mi-era lumea mai draga” si pusesem la cale niște ritualuri sănătoase.
Se întâmpla luni, când m-am trezit cu putere de a muta munții si așa am și continuat. A fost o zi superbă, in care totul mergea ca uns. Dar spre seară, o rotiță a creierașului meu începea să nu mai rotească cum trebuie :))) , pentru ca m-a izbit durerea de cap. Evident, am pus instinctual tot răul in fata. M-am gândit la ce-i mai rău si de unde provine durerea si am proiectat fain-frumos tot șcenariul viitorului care nu avea sa se întâmple niciodată.
De ce scriu lucrurile astea?
Scriu asta, pentru că in ultimii ani, mi-am analizat foarte mult comportamentele, cu scopul de a depista când încep să îmi fac rău singură si când e momentul sa “mă trezesc din gândurile mecanice”. Și în multe dintre cazuri am reușit sa “intervin” si sa dau un pas in spate, sa respir și să nu mai reacționez, să nu mă mai las ghidată de același pattern de gânduri etc.
Dar uite că apar situații când nu reușesc să dau acel pas în spate și să zic: “Iulia, nu ti se întâmplă nimic rău. Nu mori. Ești în siguranță.”
De ce nu reușesc? Pentru că e o muncă cu mine, care nu se oprește niciodată și e firesc să mai dau rateuri.
Creierul este, din punctul meu de vedere, cel mai interesant si enigmatic concept din lumea întreagă. Ascunde atât de multe si m-a surprins in atât de multe feluri, încât, in urma cu câțiva ani, am început sa mă apropii de neuroștință și să consum informație din zona asta. Nu trece o zi, fără sa mă mai minunez de cate lucruri putem face si habar nu avem.
Nu doar ca mi-am îmbogățit cunoștințele, nu ăsta era scopul, dar am învățat lucruri pe care nici nu le-as fi visat si mi-am răspuns la întrebări care nu aveau sens. Întrebări de genul: “de ce îmi tot propun sa fiu mai directa si nu reușesc?” , “de ce intru in panica de fiecare data când mă duc la dentist?”. Yep, am acum răspunsul la ele. Știu de ce. 🙂
Revenind la migrena mea care tocmai ce m-a batut pe spate si mi-a zis sa nu uit ca ea e personajul principal azi. :))) Faptul că am trecut prin starea aia de panica si am proiectat ceva care nu e real – nu mai este ceva prin care doar trec si data viitoare voi face la fel.
Nu.
Acum pot sa analizez si sa îmi dau seama ca migrena mea a fost, de fapt, o oportunitate de a fi mai răbdătoare, mai calma, mai toleranta cu mine. De a judeca lucrurile mai obiectiv si de a nu mă lăsa copleșită. Să dau un pas în spate, sa mă liniștesc și să văd care e soluția. Sa îmi pun întrebări de genul: “Ce sa fac pentru a mă simți mai bine? De ce mă aflu in situația asta? Oare e pentru ca nu am avut grijă de mine? Sau poate ar trebui să o las mai ușor cu stresul sau cu altceva?”
Vs. panică, mai multă presiune decât aveam deja, stres și copleșeală, unde nu ai cum să vezi soluțiile.
Vezi ce fac? Adopt o altă atitudine față de mine, una focusată pe blândețe, grijă de sine și rezolvare de situatie.
Practic, mi-am rescris niște comportamente: din ceva ce îmi făcea rău și nu mă ducea niciunde, la focus pe soluție și iubire de sine.
Fac un zoom out de aici si te întreb:
De câte ori nu ti s-a întâmplat sa te doară ceva și să simți că e sfârșitul lumii, dar n-a fost?
De câte ori nu ai avut o problemă, la care pe moment, poate nu aveai rezolvare, dar pana la urma, ai rezolvat-o?
Te las cu întrebarile astea si te indemn sa iti raspunzi sincer la ele. Totodata, sper ca experienta mea te-a inspirat intr-un oarecare fel.
Cu inspirație,
