Credeam că odată ce am devenit freelancer, lucrurile se vor așeza de la sine și nu va fi nevoie să mă educ în a fi un freelancer. Cum sună asta? :))
Înainte să fiu freelancer full time, am lucrat în paralel la proiecte cu jobul full time. Au fost câteva luni monstruoase din punct de vedere energetic și emoțional. Lucram foarte mult, dar știam de ce lucrez atât de mult și asta mă ținea motivată.
Odată ce mi-am dat demisia, a venit peste mine ca un fel de stare de libertate, dar parcă nu știam ce să fac cu libertatea asta. E ca și când câștigi la loto (nu am câștigat la loto niciodată, dar mă gândesc oare cum ar fi! :)) și te ia starea de OMG, what happened, că ai mulți bani și nu știi de unde să începi să cheltui, așa că acționezi impulsiv. Așa mă simțeam și eu. Cu libertatea în mână și fără să știu ce să fac cu ea. Ce știam era că îmi doresc foarte mult să devin un marketer cu skill-uri și specialist în serviciile pe care le oferă, să mențin colaborările cu clienții de pe atunci și să mă bucur de viață.
În prima lună ca freelancer full time am fost într-un roadtrip în România, timp de 2 săptămâni, iar asta m-a ajutat să mă detașez și să conștientizez schimbarea prin care treceam. Cred că e foarte important când trecem prin perioade care ne schimbă viața, cum a fost la mine această tranziție, să ne dăm timp și să asimilăm ce sentimente ne cuprind, ce frici apar, ce ne spune corpul etc. Și roadtripul a fost perfect pentru a mă ajuta în conștientizare. Dar nu era suficient.
După roadtrip, m-am întors la viața de freelancer full time și îmi dau seama cât de mult eram captivă în mentalitatea de angajat.
Ce înseamnă mentalitatea de angajat? În primul rând, tipare de gândire despre cum te raportezi la timpul pe care îl ai. Ești obișnuit(ă) să lucrezi după un program fix, un set de reguli și proceduri și un front desk, care e mereu acolo să îți țină spatele. Ei bine, când ești freelancer, timpul e în totalitate în controlul tău, procedurile și regulile ți le setezi TU, front desk tot tu ești, pe principiul: tu centrezi, tu dai cu capul. Puterea absolută e în mâinile tale.
Cred că în primul meu an de freelancing, mintea mea era încă angajată. :)) Nu înțelegea că sunt freelancer, pentru ca era un concept nou, cu care trebuia să se obișnuiască. Era un nou stil de viață, pe care aveam să îl învăț și să îl integrez în mine.
Și e perfect normal ca mintea să nu înțeleagă și să se comporte cum a fost obișnuită, deoarece, dacă e să vorbim doar de program, am avut doar joburi 9 to 6, 8 to 5 etc. Cum să mi se pară normal să lucrez de la 12 la 16 și să mă trezesc la 10, când am trăit după un program fix atâta timp?
Ce vreau să înțelegi e că ce am simțit în tranziția de la angajat la freelancer e PERFECT NORMAL. Și dacă simți și tu asta, I feel you and it’s not gonna be forever. Iar dacă vrei să devii freelancer, vreau să știi la ce să te aștepți, deși, poate, pentru tine va fi diferit.
Încet, încet, prin autocunoaștere și conștientizare a ce îmi doresc și ce îmi cere mintea și corpul să fac, am ajuns să simt libertatea freelancingului, bucuria pe care mi-o oferă faptul că pot să îmi organizez singură timpul, faptul că nu trebuie să mă loghez la ora 9, indiferent de starea pe care o am. Și ar mai fi multe beneficii ale freelacingului de adăugat aici, dar într-o altă poveste.
Ca o concluzie, tranziția de la angajat la freelancer e firesc să fie mai tumultoasă. Pentru a te asigura că nu îți întoarce viața cu susul în jos, e foartă importantă baza. Și baza constă în de ce-ul tău. Să știi de ce vrei să fii freelancer, de ce ai ales să faci tranziția, care sunt planurile tale de viitor și unde îți dorești să ajungi. Să nu te gândești nici măcar la domeniu/nișa în care vrei să devii freelancer, până nu îți e clar de ce vrei să devii freelancer.
Dacă nu ai bine definit de ce-ul, te-ai putea confrunta cu o viață mult mai complicată decât aveai atunci când erai angajat(ă).
Să-ți fie de ce-ul o bornă în tot ce faci.
Cu inspirație,
