Acum câteva luni, când am început sesiunile de coaching, tot ce simțeam era absența bucuriei din carierea mea de freelancer. M-am trezit cu întrebări de genul: dar oare mie chiar îmi plac proiectele la care lucrez, oamenii cu care colaborez, eu unde mă îndrept și de ce am ales să fac ceea ce fac?
Simon Sinek definește de ce-ul ca fiind “Our WHY is the thing we give to the world, and we must look inside ourselves to discover it.”
Ei bine, cu definiția asta în gând, o să-ți povestesc ce am conștientizat.
Mi-am pierdut de ce-ul, pentru că mă focusam mai tot timpul pe bani și pe supraviețuire. Trăiam în frică și în neîncredere. Deși atunci când am renunțat la job, eram super stabilă pe decizie. Știam că îmi doresc un program flexibil, să mă organizez cum vreau eu, să călătoresc, să lucrez de oriunde, să pot să creez, să fiu liberă, să aduc impact în lume.
Sincer, nu s-a schimbat nimic din ce simțeam atunci. Doar că între timp… am uitat.
Uităm lucruri, dacă nu e nimeni să ni le reamintească.
Se întâmplă viața, intrăm pe pilot automat și nici nu ne dăm seama.
La mine așa a fost.
Mi-am dat seama că viața mea de freelancer nu e despre ce mi-am dorit, doar în momentul în care m-am oprit să mă ascult și să mă văd.
Și uite așa, am pornit din nou într-o călătorie de introspecții și auto-cunoaștere.
Am început să îmi amintesc ce îmi aduce fericire, la ce mă pricep eu foarte bine, ce rezultate am până în prezent, cu cine vreau să lucrez ș.a.m.d.
Apoi a venit Doamne-Doamne și mi-a pus viața pe pauză.
A murit tata.
Acesta a fost, probabil, momentul decisiv în care am conștientizat și mai mult că nu mai vreau să fug de mine și de bucuria mea. Eram deja într-o călătorie de introspecții, însă decesul lui tata a aprofundat întoarcerea mea.. la mine.
Mi-am dat seama că viața mea de freelancer vreau să fie mai mult despre cine sunt cu adevărat și despre cum vreau să mă simt când lucrez pentru clienți, și mai puțin despre câți bani vreau să fac.
Am mai conștientizat cât de fragilă e viața. Nu știm cât timp avem la dispoziție să ne bucurăm de ea.
Ar fi păcat să ne pierdem în gânduri și să nu o trăim așa cum simțim, așa-i? La asta lucrez în prezent. Să trăiesc mai mult din suflet, și mai puțin din creier. Faptul că mi-am pierdut de ce-ul a fost pentru că eram deconectată din interior.
De fiecare dată când te pierzi pe tine, intri pe pilot automat. Analizează-te și o să-mi dai dreptate.
Cum mi-am regăsit de ce-ul din freelancing?
E simplu.
După ce am reușit să mă reconectez cu mine, mi-am găsit o nouă misiune ca freelancer. Un nou “de ce”.
Această misiune înglobează tot ce îmi aduce bucurie în prezent: oameni, conectare, dezvoltare & vindecare.
Cred că e o misiune pe care am avut-o de mic copil, dar atunci când eram copil, era la nivel general: mi-am dorit mereu să ajut oamenii.
Acum știu ce oameni vreau să ajut: psihoterapeuții și oamenii care au nevoie de terapie.
- Vreau să ajut terapeuții să își crească vizibilitatea și să ajungă la oamenii potriviți, fără presiunea marketingului tradițional, prin evenimente offline, workshopuri și sesiuni 1:1.
- Vreau să creez contexte în care oamenii să descopere terapia și felul în care sprijină ea vindecarea.
Și te las cu o întrebare:
“Cât de aproape ești de tine atunci când îți cauți direcția?”
Mă bucur că ai ales să scrii despre asta, Iulia! E parte din procesul de integrare și de așezare în noua identitate. Sunt bucuroasă și recunoscătoare că te pot însoți în călătoria asta. 🤗
Iar eu mă bucur că mă însoțești! <3